Schimbările din creierul adolescenţilor şi comportamentele acestora. Cum se influenţează?

Toţi părinţii observă că după vârsta de 12 – 13 ani apar anumite schimbări în atitudinea şi comportamentul copiilor. Bineînţeles că schimbări la oameni apar tot timpul, ca urmare a dezvoltării acestora, dar în perioada adolescenţei, schimbările par mai accentuate şi mai dificil de înţeles şi de gestionat ca înainte. Având în vedere aceste observaţii, ne punem anumite întrebări. Cumva creierul produce aceste „furtuni” la adolescenţi? Sau tocmai aceste comportamente ale adolescenţilor produc anumite modificări în creier? Sau poate modul în care societatea se raportează la adolescenţi să influenţeze atât schimbările în creier, cât şi modificările în comportament?

Se ştie de multe decenii ca în primii ani de viaţă, creierul este supus unor perioade critice de dezvoltare. Într-un articol elaborat de Sarah-Jayne Blakemore, de la Insitutul de Neurostiinte Cognitive, Universitatea din Londra, s-a descoperit că dezvoltarea creierului nu se opreşte după copilăria timpurie şi ca anumite regiuni ale creierului continua să se dezvolte în timpul adolescenţei şi după. Unele dintre aceste regiuni, în special cortexul prefrontal şi cortexul temporal superior, sunt implicate în procese social-cognitive, cum ar fi înţelegerea modului în care gândeşte altă persoană. Se pare că anumite procese, cum sunt cele social-cognitive sunt supuse unui proces de rafinare în timpul adolescenţei. Cortexul prefrontal are un rol în înţelegerea riscurilor şi în impulsivitate. Volumul materiei cenuşii în această zonă înregistrează o ascensiune spre sfârşitul copilăriei şi începutul adolescenţei, urmând să se înregistreze un declin în adolescenţă. Acest lucru înseamnă reducerea sinapselor şi o modelare a creierului în timpul adolescenţei, care este cu adevărat dependent de mediu, şi nu numai (Blakemore, 2007).

Într-un studiu elaborat de cercetătorii de la Universitatea din Los Angeles, California, pe un grup de 32 de adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani, s-a cercetat ce anume se întâmpla în creierul lor atunci când aceştia se uitau la poze “neutre” şi poze “îndrăzneţe”, incluzând ţigări, alcool şi adolescenţi care purtau haine provocatoare. Atunci când adolescenţii se uitau la pozele îndrăzneţe, comparativ cu pozele neutre, s-a observat (prin scanarea creierului utilizând rezonanţă magnetică funcţională) că aceştia prezentau activare mai puţină în zone asociate cu controlul cognitiv şi inhibarea, incluzând cortexul cingulat anterior dorsal (CCA), cortexul prefrontal şi cortexul lateral parietal. Având în vedere că aceste regiuni sunt responsabile cu luarea deciziilor şi controlul impulsurilor, se pare că adolescenţii sunt mai puţin atenţi atunci când este vorba de situaţii de risc şi exista riscul de a nu lua decizii potrivite. Practic, anumite comportamente pot fi explicate prin ceea ce se întâmpla în creier.

Pe de altă parte, în urma unui studiu realizat de Larry Steinberg pe 3 grupe de vârstă, 13 – 16, 17 – 24 şi peste 25 de ani, a reieşit că adolescenţii sunt cei care au cele mai multe comportamente de risc, acestea apărând în momentul în care există influenţa altor persoane. Astfel se întâmplă şi în cazul fumatului. Adolescenţii vor încerca să fumeze, doar în compania altor persoane. În acest studiu este subliniata influenta mediului asupra comportamentelor adlescentilor. Referitor la influenţa mediului, se mai poate spune că este important şi modul în care adulţii se comporta cu adolescenţii. Anumite comportamente ale acestora pot fi rezultatul unei atitudini greşite ale adulţilor fata de adolescenţi. Atunci când aceştia nu sunt trataţi corespunzător vârstei lor, atunci când nu sunt responsabilizaţi suficient şi nu sunt trataţi ca nişte adulţi în devenire, adolescenţii vor avea comportamente care să dovedească faptul că nu mai sunt copii. Astfel se explica fumatul, sarcinile apărute prea devreme, comportamentele deviante.

Cercetătorul şi profesorul Robert Epstein, într-un articol publicat în Scientific American Mind, declara că emoţiile şi comportamentul unei persoane schimba anatomia şi fiziologia creierului. De exemplu, stresul creează hipersensibilitate în neuronii producători de dopamină care persistă chiar şi atunci când sunt scoşi din creier (Epstein, 2007). Aşadar, dacă adolescenţii au comportamente „furtunoase” , atunci ar trebui să se descopere proprietăţi chimice sau anatomice în creier.

Concluzia ar fi că există o permanentă influenta reciproca intre proprietăţile creierului şi comportamentele adolescenţilor. Ca adulţi, este clar că nu putem schimba structura creierului unui adolescent. Ceea ce putem face este să înţelegem şi să ne modificăm atitudinea faţă de comportamentele adolescenţilor. Care este scopul acestor comportamente? Ce vrea adolescentul să ne comunice? Cum putem să-l ajutăm să se dezvolte într-un adult echilibrat? Studii longitudinale asupra inteligenţei, abilitaţilor perceptuale şi funcţionarea memoriei arata ca adolescenţii sunt în multe privinţe superiori adulţilor (Epstein, 2007). Aşadar, este foarte important să ajutăm adolescenţii să exploreze şi să-şi dezvolte abilităţile, deoarece atunci când tratăm adolescenţii ca pe nişte adulţi, ei se ridica la nivelul cerinţelor.

Referinţe:
Blakemore, S. (2007). The social brain of a teenager. The Psychologist, 20(10), 600-602.
Epstein, R. (2007). The myth of the teen brain. Scientific American Mind, Vol. 18, Issue 2.