Dezvoltarea personală

Dezvoltarea personală este un program care este realizat de psihologi şi psihoterapeuţi. Acest program vizează persoane de orice vârstă, de la preşcolari, până la adulţi şi chiar vârstnici şi sumarizează tehnici care se aplică personalizat într-un grup de oameni, pe parcursul mai multor şedinţe.

Ce obiective îşi propune un program de dezvoltare personală?

Autocunoaşterea, dar şi o mai bună cunoaştere interpersonală.
Creşterea stimei de sine prin explorarea emoţiilor atât pozitive, cât şi negative şi prin expunerea persoanei la diverse situaţii în grup menite de a crea oportunitatea de autoreflectare şi creştere personală;
Autoreflectarea poate duce la rezolvarea unor dificultăţi ale persoanei la serviciu, în familie sau în societate.
Dezvoltarea unei modalităţi optime de a comunica cu ceilalţi, de a asculta şi de a fi ascultat.
A fi în contact cu propriile emoţii şi a le da atenţia cuvenită.
Creşterea empatiei şi promovarea comunicării asertive.

Care sunt “criteriile” de participare la un grup de dezvoltare personală?

Persoanele care participă trebuie să aibă un nivel optim de înţelegere, pentru a putea face anumite legături ulterioare între tehnicile utilizate şi ceea ce se poate descoperi în interior.
Persoanele participante nu trebuie să aibă diagnostice din sfera patologicului (tulburări psihotice, paranoide, etc.). Pentru unele persoane care prezintă astfel de diagnostice există grupuri distincte (terapie de suport, terapie ocupaţională, etc.).
Persoanele care trec prin dificultăţi emoţionale pot participa la grupurile de dezvoltare personală.
Să fie deschişi la ideea de a participa la activităţile de grup.

Grupurile de dezvoltare personală sunt benefice pentru:

Copiii ale căror emoţii sunt în plină dezvoltare (despre dezvoltarea personală pentru copii puteţi citi aici);
Pentru adolescenţii ale căror emoţii cunosc o explozie care creează confuzie şi exacerbarea trăirilor;
Pentru studenţii la psihologie care sunt în punctul în care îşi dau seama că explorarea sinelui este un drum lung care trebuie să înceapă de la propria persoană;
Pentru adulţii care au ajuns într-un punct al vieţii lor în care doresc să-şi cunoască mai bine trăirile, reacţiile şi să-şi optimizeze funcţionarea în societate;
Pentru cei care nu reuşesc să comunice foarte bine şi care simt că nu se pot adapta la societate, sau că societatea nu se adaptează pentru ei.

Tehnicile utilizate în aceste programe sunt bazate pe jocuri şi exerciţii, care aparent nu au legătură cu emoţiile şi scopul cu care oamenii vin la dezvoltare personală, dar aici psihologul intervine, creând punţi de legătură între experienţe şi trăiri, oameni şi valori, comunicare şi emoţie.

Atenţie!
Dezvoltarea personală a căpătat o strălucire specială,a intrat în vizorul multor persoane doritoare de a susţine astfel de programe, din diverse motive. Cumva, dezvoltarea personală a devenit “la modă” şi este promovata ca fiind un program în câţiva paşi care promite schimbare şi rezultate miraculoase.
Având în vedere cele constatate mai sus, ţin să precizez următoarele:

Dezvoltarea personală a evoluat ca parte din pregătirea psihoterapeutului în cadrul formării sale în psihoterapie şi ca activitate de sine stătătoare susţinută de psihologi şi psihoterapeuţi.
Psihologii şi psihoterapeuţii pot observa evoluţia fiecărei persoane în cadrul programului şi pot sesiza atunci când o persoană trece prin emoţii puternice şi are nevoie de ajutor suplimentar pentru înţelegerea şi gestionarea acestora.
De asemenea, aceştia pot observa nevoile fiecărei persoane, astfel încât procesul să nu se finalizeze brusc pentru persoanele care încă mai au nevoie să lucreze.
Oamenii trebuie să înţeleagă că dezvoltarea personală nu restructurează personalitatea, nu identifica simptome şi nu rezolvă conflictele interioare ale acestora. Pentru toate aceste aspecte descrise există un altfel de proces care se numeşte psihoterapie.