Evaluarea psihologică clinică
Se poate spune despre evaluarea psihologică că este un proces complex şi etapizat de investigare psihologică, efectuat cu un ansamblu de metode specializate, în virtutea unor principii şi reguli de natură atât metodologica, cât şi etică, în scopuri cât mai diverse, toate având ca numitor comun îmbunătăţirea condiţiei umane sub aspect psihologic (Martin, 2015).
Evaluarea psihologică clinica mai este cunoscută ca psihodiagnostic, ceea ce reprezintă un proces prin care psihologul, prin intermediul unor metode, determina trăsături de personalitate, atribute psihologice ale oamenilor, caracteristici, care pot facilita sesizarea unor perturbări ale funcţionarii psihice, de natură patologică, sau nu. Rezultatele testelor psihologice sunt coroborate cu impresiile clinice şi intuiţia clinică a psihologului.
Evaluarea psihologică clinica are ca finalitate:
– Depistarea condiţiilor care duc la creşterea potenţialului adaptativ al oamenilor la cele mai diverse solicitări;
– Formularea unor concluzii clinice care să conducă spre un diagnostic, în funcţie de caz;
– Recomandarea pentru client a unor servicii psihologice, cum ar fi: consiliere psihologică, psihoterapie, dezvoltare personală, sau consultarea unui psihiatru/neuro-psihiatru.
De exemplu, în cazul unui copil adus de către părinţi pentru a fi evaluat psihologic, se pot formula concluzii care răspund la întrebări, cum ar fi: Copilul este sau nu dezvoltat conform vârstei cronologice? Dacă cel mic este mai energic, această energie se traduce într-o dificultate psihică, sau este vorba doar de un copil dezvoltat normal dar…. mai energic? Copilul are dificultăţi de socializare pentru că a trecut printr-un eveniment cu impact emoţional sau prezintă simptome specifice autismului?
De asemenea, evaluarea psihologică clinica timpurie poate contribui semnificativ la prevenţia problemelor psihologice care apar în perioada adolescenţei sau la vârsta adultă.
Alte specificaţii ale evaluării clinice:
– Psihologul va respecta codul etic pe parcursul desfăşurării evaluării clinice, dar şi după terminarea acesteia.
– Datele obţinute de la client au caracter confidenţial. În cazul în care psihologul doreşte să folosească datele respective cu scopul realizării unei cercetări ştiinţifice, acesta va cere acordul clientului, păstrând în acelaşi timp confidenţialitatea datelor clientului ce ţin de identitate.
– Se pot prelua informaţii şi de la aparţinătorii persoanei evaluate.
– Psihologul va comunica doar persoanei evaluate rezultatele evaluării. În cazul în care persoană evaluată nu deţine discernământ, sau din anumite motive nu poate înţelege rezultatele evaluării, acestea se vor comunica aparţinătorilor.
Atenţie!
O persoană care solicită o evaluare psihologică nu are automat probleme psihiatrice!
Psihologul nu pune un diagnostic psihiatric, ci desprinde concluzii în urma rezultatelor obţinute din interpretarea probelor psihologice aplicate şi face recomandări!
Psihologul nu foloseşte tehnici oculte în practică sa! (A se diferenţia psihologul de ghicitoare, vraci, parapsiholog, etc.)
Surse:
Martin, N., coord. Ciorbea I., Evaluarea psihologică aplicată. Repere teoretice şi practice, 2015, Ed. Trei.
Evaluarea psihologică clinica mai este cunoscută ca psihodiagnostic, ceea ce reprezintă un proces prin care psihologul, prin intermediul unor metode, determina trăsături de personalitate, atribute psihologice ale oamenilor, caracteristici, care pot facilita sesizarea unor perturbări ale funcţionarii psihice, de natură patologică, sau nu. Rezultatele testelor psihologice sunt coroborate cu impresiile clinice şi intuiţia clinică a psihologului.
Evaluarea psihologică clinica are ca finalitate:
– Depistarea condiţiilor care duc la creşterea potenţialului adaptativ al oamenilor la cele mai diverse solicitări;
– Formularea unor concluzii clinice care să conducă spre un diagnostic, în funcţie de caz;
– Recomandarea pentru client a unor servicii psihologice, cum ar fi: consiliere psihologică, psihoterapie, dezvoltare personală, sau consultarea unui psihiatru/neuro-psihiatru.
De exemplu, în cazul unui copil adus de către părinţi pentru a fi evaluat psihologic, se pot formula concluzii care răspund la întrebări, cum ar fi: Copilul este sau nu dezvoltat conform vârstei cronologice? Dacă cel mic este mai energic, această energie se traduce într-o dificultate psihică, sau este vorba doar de un copil dezvoltat normal dar…. mai energic? Copilul are dificultăţi de socializare pentru că a trecut printr-un eveniment cu impact emoţional sau prezintă simptome specifice autismului?
De asemenea, evaluarea psihologică clinica timpurie poate contribui semnificativ la prevenţia problemelor psihologice care apar în perioada adolescenţei sau la vârsta adultă.
Alte specificaţii ale evaluării clinice:
– Psihologul va respecta codul etic pe parcursul desfăşurării evaluării clinice, dar şi după terminarea acesteia.
– Datele obţinute de la client au caracter confidenţial. În cazul în care psihologul doreşte să folosească datele respective cu scopul realizării unei cercetări ştiinţifice, acesta va cere acordul clientului, păstrând în acelaşi timp confidenţialitatea datelor clientului ce ţin de identitate.
– Se pot prelua informaţii şi de la aparţinătorii persoanei evaluate.
– Psihologul va comunica doar persoanei evaluate rezultatele evaluării. În cazul în care persoană evaluată nu deţine discernământ, sau din anumite motive nu poate înţelege rezultatele evaluării, acestea se vor comunica aparţinătorilor.
Atenţie!
O persoană care solicită o evaluare psihologică nu are automat probleme psihiatrice!
Psihologul nu pune un diagnostic psihiatric, ci desprinde concluzii în urma rezultatelor obţinute din interpretarea probelor psihologice aplicate şi face recomandări!
Psihologul nu foloseşte tehnici oculte în practică sa! (A se diferenţia psihologul de ghicitoare, vraci, parapsiholog, etc.)
Surse:
Martin, N., coord. Ciorbea I., Evaluarea psihologică aplicată. Repere teoretice şi practice, 2015, Ed. Trei.