Jocul la copii – între recreere şi necesitate

La sugari joaca reprezintă modalitatea prin care cei mici explorează lumea şi încep să o cunoască. Părinţii, prin joacă, îşi manifesta iubirea şi atenţia faţă de copil. La antepreşcolari, joaca este de asemenea o metodă de a cunoaşte lumea si de a se dezvolta cognitiv, utilizând jucării în formă de animale, puzzle-uri, cuburi, lego, etc.

Puţin mai târziu se poate introduce jocul simbolic care se poate traduce prin jocul “de-a…”. De ce este important la copii jocul simbolic? Prin jocul simbolic cei mici pot învăţa şi aprofunda poveşti, acestea fiind puse în scenă ca într-o piesă de teatru. Importanta acestora sta şi în preluarea unor modele de comportament social. Atunci când părinţii se joacă cu cei mici şi reconstituie diferite scenarii practice, învaţa copiii modalităţi optime de-a se comporta în diferite situaţii. De exemplu, jucându-ne cu copiii de-a piaţa, copilul învaţă: cum să cumpere legume şi fructe din piaţă, cum să folosească formule de politeţe, aprofundează categoriile legume/fructe, învaţa noţiunile de “greutate”, “a cântări”, “kilogram”, etc. În acelaşi timp părinţii lucrează cu cei mici în vederea creşterii autonomiei personale a acestora.
Jucându-ne cu copiii noştri îi ajutăm să se dezvolte cognitive optim, dezvoltându-se în acelaşi timp imaginaţia. Studiile arată că jocurile simbolice ajuta copilul să-şi dezvolte limbajul şi să achiziţioneze cuvinte noi. Ne gândim, de exemplu, la jocul “de-a gara”. Copilul, împreună cu părintele, poate construi o gară folosindu-se de altfel de materiale: cutii, foi de hârtie pe care se pot desena şinele, plastilina pentru a face omuleţii, etc. Acest tip de joc este mult mai util pentru copii decât un joc ce cuprinde piesele ce formează o gară.

Un alt tip de joc este jocul cu marionete. Este un joc potrivit pentru a corecta anumite comportamente nepotrivite ale copiilor, fără a le atrage atenţia în mod direct. Se ştie că cei mici preiau foarte uşor informaţii prin educaţia informală şi cea nonformala.
De exemplu, Miruna urcă în autobuz cu mama ei şi se grăbeşte să se aşeze pe un scaun liber, în timp ce spre scaun se îndreaptă şi o persoană în vârstă. Mama îi spune Mirunei să o lase pe doamna în vârstă să se aşeze, explicându-i motivul. Miruna nu se ridică de pe scaun. Acasă putem interveni folosind marionete pentru reconstitui scena din autobuz. Astfel, copilul învăţa de ce este bine să aibă un anumit comportament, fără să fie certata pentru situaţia din autobuz.

Jocurile se schimbă pe măsură ce copilul creşte şi se dezvoltă. Când copilul este mai mare şi intră la şcoală, părinţii pot introduce jocurile ce promovează stimularea senzorială, a memoriei, imaginaţiei, gândirii, etc. Un joc potrivit pentru stimularea imaginaţiei, de exemplu, este cel în care copilul, când trece pe lângă case, clădiri poate fi întrebat cine crede că locuieşte acolo, cum se numeşte persoana respectivă, ce meserie are, etc.

Ceea ce este important atunci când ne jucăm cu copilul e să ne punem următoarele întrebări:”Ce poate învăţa copilul jucându-se jocul acesta?”, “Cum putem duce jocul la un alt nivel?”, “Cum putem stimula plăcerea copilului pentru jocurile simbolice?”

În acelaşi timp, nu trebuie să uităm de jocurile ce au ca scop pura distracţie şi recreere a copilului. Acele momente în care facem baloane din săpun, transformăm faina în ninsoare sau facem forme de animale pe perete!