Parenting
Parentingul reprezintă abilitatea părintelui de a dezvolta stiluri potrivite de interacţiune părinte– copil, de a maximiza exprimarea energiei emoţionale a părintelui, de a deveni conştient de nevoile copilului şi de a interpretă corect comportamentele copiilor. Când vorbim despre parenting, vorbim şi despre educarea fermităţii părintelui, fără a se transforma în comportament agresiv sau de tip superioritate – inferioritate şi despre legătura dintre responsabilitate şi libertate.
Totul pleacă de la percepţia copilului despre familie. Orice părinte este bine intenţionat în comportamentul lui faţă de copil, dar este important să ţină cont şi despre cum vede copilul că se petrece o anumită situaţie. Se spune că un copil este bun observator, dar groaznic interpret. Într-o familie, de exemplu, tatăl poate să lucreze foarte mult pentru a asigura veniturile familiei. Copilul poate să înţeleagă că tatăl este mai mult absent pentru că nu doreşte să petreacă timp cu el, drept urmare să aibă anumite comportamente nepotrivite: nu-şi ascultă tatăl, strica obiecte, etc. De aceea este foarte important pentru părinţi să înţeleagă de ce face un copil ceea ce face, acesta fiind unul din scopurile parentingului.
Putem să înţelegem parentingul ca o activitate de prevenţie. Neînţelegerea şi nerezolvarea problemelor din copilărie pot duce la comportamente distructive în adolescenţă şi mai târziu în viaţă. Este mai greu să tratăm decât să prevenim. În ţările în care dezvoltarea psihologiei nu a avut un proces atât de sinuos ca în ţara noastră, prevenţia se practică în proporţie de 75%, intervenţia având un procent doar de 25 %, situaţie care este tocmai invers la noi. Să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi pentru copiii nostri!
Parentingul presupune o mai bună organizare a familiei, învăţarea despre “consiliul de familie”, o activitate atât de benefică, dar încă puţin practicată în România. Toate aceste acţiuni duc la diminuarea stresului din familie şi la creşterea răspunsurilor pozitive ale copilului. Prin parenting, părinţii află metode de educare a copilului bazate pe libertate dar şi responsabilitate. Disciplina în familie, mult practicată în familia tradiţională, duce sigur către revolta, mai ales în prezent. Prin parenting părintele înţelege şi ce rol joacă imitaţia în relaţia părinte-copil.
Educaţia parentală conştientă este o filozofie de creştere a copiilor care are potenţialul de a schimba lumea.
Bazându-se pe cercetări clinice de mare amploare şi pe înţelegerea în amănunt a dezvoltării copilului, educaţia parentală conştientă propune o nouă abordare care poate schimba în profunzime relaţia părintelui cu copilul lui. Părinţii care îşi însuşesc această abordare cresc copii care devin inteligenţi, empatici, competenţi, nonviolenţi şi autonomi.
Totul pleacă de la percepţia copilului despre familie. Orice părinte este bine intenţionat în comportamentul lui faţă de copil, dar este important să ţină cont şi despre cum vede copilul că se petrece o anumită situaţie. Se spune că un copil este bun observator, dar groaznic interpret. Într-o familie, de exemplu, tatăl poate să lucreze foarte mult pentru a asigura veniturile familiei. Copilul poate să înţeleagă că tatăl este mai mult absent pentru că nu doreşte să petreacă timp cu el, drept urmare să aibă anumite comportamente nepotrivite: nu-şi ascultă tatăl, strica obiecte, etc. De aceea este foarte important pentru părinţi să înţeleagă de ce face un copil ceea ce face, acesta fiind unul din scopurile parentingului.
Putem să înţelegem parentingul ca o activitate de prevenţie. Neînţelegerea şi nerezolvarea problemelor din copilărie pot duce la comportamente distructive în adolescenţă şi mai târziu în viaţă. Este mai greu să tratăm decât să prevenim. În ţările în care dezvoltarea psihologiei nu a avut un proces atât de sinuos ca în ţara noastră, prevenţia se practică în proporţie de 75%, intervenţia având un procent doar de 25 %, situaţie care este tocmai invers la noi. Să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi pentru copiii nostri!
Parentingul presupune o mai bună organizare a familiei, învăţarea despre “consiliul de familie”, o activitate atât de benefică, dar încă puţin practicată în România. Toate aceste acţiuni duc la diminuarea stresului din familie şi la creşterea răspunsurilor pozitive ale copilului. Prin parenting, părinţii află metode de educare a copilului bazate pe libertate dar şi responsabilitate. Disciplina în familie, mult practicată în familia tradiţională, duce sigur către revolta, mai ales în prezent. Prin parenting părintele înţelege şi ce rol joacă imitaţia în relaţia părinte-copil.
Educaţia parentală conştientă este o filozofie de creştere a copiilor care are potenţialul de a schimba lumea.
Bazându-se pe cercetări clinice de mare amploare şi pe înţelegerea în amănunt a dezvoltării copilului, educaţia parentală conştientă propune o nouă abordare care poate schimba în profunzime relaţia părintelui cu copilul lui. Părinţii care îşi însuşesc această abordare cresc copii care devin inteligenţi, empatici, competenţi, nonviolenţi şi autonomi.